8 ani deja, au trecut ca clipele, s-au scuturat ca frunzele toamna, nu mai eşti printre noi, deşi prezenţa ta este zi de zi in inimile noastre.
Ai fost un om deosebit pentru noi, Tata!
Bunatatea, inteligenţa, dragostea oferita nouă ne călăuzeşte şi acum în viaţă, ajutindu-ne să depăşim momentele dificile.E greu fără tine, dar ştiu că eşti undeva, acolo sus şi ne veghezi zi de zi, astfel încît nu ne vom permite niciodată să te dezamăgim.
Îmi amintesc des de tine, energic, glumeţ, totodată şi autoritar, ai ştiut să ne oferi totul!!
Ahhhh, dar cum ne alintai, eu eram prinţesa mică şi rasfăţată, îmi procurai orice visam :), iar fraţii erau bodyguarzii mei :)...
Cred că multe din reuşitele mele îţi revin ţie, scumpul meu Tătic, am devenit puternică datorită ţie.
Ai fost, eşti şi vei fi un idol pentru mine. Dar şi îmi lipseşti mult, ne lipseşti scumpul nostru Tatic la toţi.
Ai lăsat un gol în inimile noastre, ce nu va fi completat de nimeni.
Ai fost şi vei rămîne unicul pentru noi.
E trist totuşi ca D-zeu ia întotdeauna oamenii cei mai buni de lîngă noi.
Ne lipseşti enorm...
P.S: Nu încetaţi niciodată să vă iubiţi părinţii, căci cînd deja pleacă e tîrziu de a le spune cît de mult îi iubim.
